Un implant dentar este un șurub din titan inserat în osul maxilar, care preia rolul rădăcinii dintelui pierdut. Pe el se fixează ulterior o coroană. Tratamentul se desfășoară în etape, iar cea mai lungă dintre ele nu presupune nicio intervenție: este timpul în care osul crește în jurul implantului.

1. Consultația și evaluarea

Prima etapă stabilește dacă implantul este posibil. Se verifică volumul osos, poziția sinusului și a nervului alveolar, starea gingiei și a dinților vecini. O tomografie (CBCT) oferă imaginea tridimensională necesară — o radiografie obișnuită nu arată grosimea osului.

2. Planificarea digitală

Pe baza tomografiei și a unei scanări intraorale, poziția implantului se planifică pe calculator: unghiul, adâncimea și diametrul. Planificarea pornește de la forma dintelui final și merge înapoi, nu invers — implantul se pune acolo unde va fi nevoie de coroană.

3. Adiția de os, când este necesară

Dacă osul s-a resorbit după extracție, volumul se reface printr-o grefă. Uneori se poate face în aceeași ședință cu inserarea implantului, alteori trebuie să se vindece separat, câteva luni. Este etapa care lungește cel mai des tratamentul.

4. Inserarea implantului

Intervenția se face cu anestezie locală și durează, pentru un implant simplu, în jur de o oră. Disconfortul de după este comparabil cu cel de la o extracție și se controlează cu medicație uzuală. Nu se pune coroana finală în acest moment.

5. Osteointegrarea

Urmează perioada de vindecare, de regulă între trei și șase luni, în care osul se depune direct pe suprafața implantului. Această legătură este ceea ce face implantul să reziste la forțele de masticație. Nu poate fi grăbită, iar încărcarea prea devreme este una dintre cauzele frecvente de eșec.

Pentru perioada aceasta se poate purta o lucrare provizorie, astfel încât spațiul să nu rămână vizibil.

6. Bontul și coroana

După integrare se atașează bontul — piesa de legătură — și se ia o amprentă sau o scanare pentru coroana finală. Coroana se realizează în laborator, se probează, se ajustează ocluzia și se fixează.

Ce ține un implant pe termen lung

  • Igiena. Implantul nu face carie, dar țesutul din jurul lui se poate inflama. Periimplantita este echivalentul parodontozei și duce la pierderea implantului.

  • Controalele periodice. Permit depistarea inflamației înainte să afecteze osul.

  • Fumatul. Reduce semnificativ rata de succes, mai ales în primele luni.

  • Bruxismul. Forțele excesive suprasolicită atât implantul, cât și coroana.

Acest articol are rol informativ. Etapele și duratele variază de la caz la caz și se stabilesc după evaluarea clinică și imagistică.